Pentru a patra oară la rând, generația 2010 a câştigat titlul național. La turneul final de la Piteşti, echipa noastră a câştigat titlul la categoria U15!
U-BT a dominat tot sezonul şi a confirmat că este cea mai bună echipă şi la turneul final. Practic, jucătorii antrenați de către Mihai Racovițan au câştigat la o diferență mare fiecare partidă, începând seria cu un succes în fața Timişoarei, scor 102-55.
În al doilea joc, U-BT a trecut de FC Argeş Piteşti, scor 112-40, iar pe Laguna am depășit-o cu 114-44. În semifinale, clujenii nu au întâmpinat emoții împotriva celor de la ACS Stomart Iaşi, astfel că ne-am impus cu 97-48. A venit marea finală, una pe care ne-am adjudecat-o în dauna celor de la CSU Andu Sibiu, scor 117-62.
MVP-ul turneului, dar şi cel mai bun marcator, a fost Sebastian Lăpuşte. De asemenea, Ştefan Hațegan a primit premiul pentru cel mai de perspectivă jucător.
În final, Sebi Lăpuște şi Ştefan Hațegan au fost nominalizați în echipa ideală a turneului.
Mihai Racovițan, antrenor U-BT U15
Mă bucur foarte mult de acest titlu! Sunt foarte multe persoane care au contribuit la succesul nostru din acest sezon şi țin să le mulțumesc. Mă refer aici la cei care au lucrat în trecut sau încă lucrează cu aceşti copii, dar şi la părinți, care au fost alături noi în toate deplasările, întrucât nu am jucat deloc acasă. Mă înclin în fața tuturor! Cu toate acestea, cei care merită toate laudele sunt aceşti copii minunați, care au înțeles că dacă oferă pe teren un baschet modern, agresiv, aşa cum antrenăm, nimeni nu le poate sta în cale! Bravo, băieți, vă mulțumesc! Totuşi, acest turneu reflectă foarte clar realitatea din baschetul românesc. Ne plângem că nu joacă românii la nivelul echipelor de seniori. Cum să joace? Cum să joace când noi, şi aici mă refer la toate cluburile care investesc în juniori, aducem tot felul de antrenori străini, care joacă toate tipurile de apărare și toate modalitățile posibile doar pentru a obține câte un rezultat pozitiv, fără să se gândească la dezvoltarea jucătorilor. Cum să știe un jucător român ajuns la o echipă de seniori să se apere bine și agresiv când el a stat trei sau patru ani din juniorat numai în zonă? În loc să introduci reguli absurde de a favoriza mediocritatea, nu mai bine introduci reguli de a obliga copiii să se dezvolte așa cum trebuie pentru a face pasul spre seniori? Felicitări celor ce își îndrumă copiii așa cum trebuie și sunt chiar foarte mulți care o fac!