Acum două decenii, o echipă de amatori a devenit probabil mai cunoscută decât francizele bogate din NBA. Compania de încălțăminte și haine sportive AND 1 a strâns la un loc o mână de jucători de streetball și i-a făcut celebri. Atât de celebri încât au primit o emisiune la postul ESPN, depășind în audiențe orice producție sportivă difuzată la acea vreme. Baschetbaliștii AND 1 au călătorit pe întreg mapamondul și au cucerit milioane de fani prin mișcările lor nonconformiste de pe teren. Puști de peste tot s-au străduit să îi copieze sau măcar să se îmbrace ca ei. 

Se spune că lucrurile frumoase nu țin mult, iar compania și-a găsit un alt investitor. De cariera vedetelor din streetball s-a ales praful, majoritatea fiind dați uitării. Cei de la Netflix le-au ecranizat povestea, într-un documentar apărut recent și în țara noastră. Asta pentru că și copiii din România au auzit de Hotsauce, The Professor sau Escalade. Regizorii au ales drept platou de filmare liceul Jefferson din Portland. La acel liceu a învățat Victor Sanders.

Vic, așa cum îl alintă apropiații, povestește că l-au fascinat cei de la AND 1 în copilărie. Și-a petrecut majoritatea timpului afară, încercând să dribleze la fel ca idolul său, Hotsauce. Drept dovadă, recunoaște că și-a dezvoltat mai ușor capacitatea de a-și depăși adversarii în relația 1x1. Noua noastră extremă nu s-ar fi apucat de baschet fără sprijinul tatălui, care i-a pus în mână prima minge.

Am multe amintiri din clasa a-III-a, când am început meciurile oficiale. Tata a jucat baschet la liceu și la facultate. M-am îndrăgostit din start de baschet. Acum toată lumea stă pe jocuri video și pe telefoane. Mai demult principalele jocuri se desfășurau afară. M-am descurcat bine în liceu și m-au ofertat câteva universități. Înainte să mă decid asupra viitorului meu, mi-am rupt ligamentele într-o partidă amicală. Scouterii mă analizau, dar am întâmpinat un ghinion teribil. De supărare nu voiam să semnez cu nimeni. Ca norocul, Idaho, universitatea la care dădeam probe atunci, m-a vrut în continuare.

Procesul de recrutare la facultățile americane nu e ușor. Fiecare adolescent visează să studieze și să evolueze la granzii Duke, North Carolina și Kentucky. În cariera tinerilor, alegerea universității poate reprezenta o adevărată loterie. În plus, Vic s-a confruntat și cu greutatea accidentării la genunchi. Idaho l-a dorit cu insistență, iar antrenorul Don Verlin l-a vizitat personal acasă. Imediat, adolescentul s-a hotărât să meargă la gruparea supranumită Vandals. 

La facultate ai un program bine stabilit. Contează felul cum te organizezi. La șase dimineața ai antrenament de forță, la opt intri direct la cursuri. Nu poți să adormi la ore sau să pierzi vremea. La ora trei ai un nou antrenament, după aceea înveți. Nu oricine rezistă. Eu am înțeles ce înseamnă organizarea eficientă a timpului.

Victor s-a bucurat de o carieră universitară de excepție. A izbutit peste 1.800 de puncte, fiind al doilea cel mai bun marcator din istoria lui Idaho. S-a înscris și în draft-ul NBA, însă nicio formație nu l-a selectat. Ulterior, a participat în liga de vară alături de Denver Nuggets și a debutat în baschetul profesionist la Antwerp Giants din Belgia. De asemenea, Vic a activat la două nume de top din Italia, Energia Trento și Reyer Venezia. 

 

În Europa contează partea mentală, deoarece în multe locuri atmosfera e încinsă. Am jucat în săli unde oamenii aruncau cu obiecte după baschetbaliști. Mi s-a părut o nebunie. În 2020 am dat peste COVID și am jucat cu sălile goale. Chiar și așa, îmi place baschetul european.

Mihai Silvășan l-a vrut pe Sanders la U-Banca Transilvania, cei doi purtând numeroase discuții telefonice înainte de semnarea contractului. Tototdată, parcursul nostru din Champions League l-a impresionat pe american. Victor știe ce înseamnă competițiile europene, remarcându-se în disputele din EuroCup. 

Am început antrenamentele și totul e în regulă. Baschetul e la fel, tragem de noi la antrenamente. Felul cum muncești va decide totul. CV-ul din trecut nu are importanță. Acum vorbim despre prezent. Va intra pe teren jucătorul cel mai bine pregătit. Va bifa minute jucătorul care se antrenează cel mai mult, care rămâne să arunce suplimentar la coș. În curând vor veni și cei de la națională. Sunt entuziasmat și aștept să văd ce performanțe vom reuși. Totul se rezumă la prietenia noastră și la legătura creată prin baschet. Nu îmi place doar să vin la sală, să îi văd pe băieți două ore și să nu mai știu nimic de ei până la următorul antrenament. Contează și orele petrecute în afara terenului, pentru a ne uni în adevăratul sens al cuvântului. Mă voi strădui la fiecare posesie, indiferent că e în atac sau în apărare. Vreau să câștigăm un nou titlu!