Nikola Jokić, Vasilije Micić, Ivica Zubac sau Vlatko Čančar. Toate aceste nume din NBA au un lucru în comun, și anume faptul că s-au format la o echipă din Belgrad, pe care o vom întâlni marți, într-o partidă amicală. Practic, capitala Serbiei respiră din punct de vedere sportiv prin Partizan și Steaua Roșie, angrenate în lupta pentru hegemonie atât la fotbal, cât și la baschet. Pe celebra pietonală Mihailova, împânzită de magazine, turiștii pot cumpăra suveniruri doar cu cele două rivale. Drept dovadă, un necunoscător ar crede că alte cluburi sportive nici măcar nu există în țara vecină. Chiar și așa, Mega Leks a reușit să își creeze propriul nume în baschet. Unii o alintă și acum Kentucky din Europa, aluzie la celebra universitate americană, pepinieră a francizelor din NBA. Comparația nu pare deplasată, întrucât, din 2007 și până în prezent, 15 jucători de la Mega au prins draft-ul de peste ocean. Doi dintre ei au și ieșit campioni în vară. Ei bine, totul se datorează sistemului bine pus la punct, unde primează munca și disponibilitatea permanentă. O mână de tineri au preluat oficial destinele grupării, Marko Barać devenind, la nici 34 de ani, antrenori principal. De asemenea, Novica Veličković a primit funcția de manager general imediat ce și-a încheiat cariera la Partizan Belgrad. O influență asupra destinului celor de la Mega o are însă celebrul impresar Miško Ražnatović, nimeni altul decât agentul MVP-ului Nikola Jokić, precum și al lui Boban Marjanović sau al turcului Cedi Osman. În 2013, Ražnatović, în postura sa de președinte al suporterilor lui Mega, l-a sunat pe Srđan Flajs și i-a propus să se alăture staff-ului. Astfel, noul nostru tehnician a ajuns să lucreze, patru sezoane, cu câțiva dintre cei mai cunoscuți baschetbaliști ai planetei.

„Baschetul e prima mea dragoste. Am jucat baschet, însă am înțeles repede că nu am șanse la baschetul profesionist. M-am axat pe antrenorat și am pornit la drum la o echipă de juniori ce se numea Beovuk 72. Acolo s-a format Dejan Milojević, care mai târziu a devenit antrenor. Acum, el se regăsește în staff-ul lui Steve Kerr la Golden State Warriors. Ulterior am antrenat la Atlas, printre jucătorii mei de la acea vreme fiind și Branko Ćuić. Deși am lucrat împreună doar un an, un jucător ca Branko îți rămâne în minte. S-a apucat de baschet destul de târziu, dar s-a numărat printre tinerii jucători foarte buni din Serbia. A și primit titlul de MVP al Serbiei la juniori și a impresionat în primul sezon al ULEB Cup. Din păcate, Atlas a schimbat trei antrenori într-un singur an, deci pentru tinerii jucători a fost cam dificil să se adapteze. Mi-am continuat și eu drumul, antrenând pe Vojvodina Novi Sad”.

Lui Flajs i-au plăcut din start aventurile, așa că a acceptat un post de selecționer la naționala U19 a Libiei. Nu va uita niciodată atmosfera încinsă a derby-urilor din nordul Africii, precum și sălile inadecvate sportului de performanță, cu temperaturi de peste 40 de grade Celsius. Apoi a revenit în Serbia și a semnat cu Superfund, o formație tânără, ce își propunea să intre în prima ligă. Rezultatele n-au întârziat să apară, numai că antrenorul nu și-a continuat cariera acolo, ci a semnat tocmai cu Steaua Roșie. Mai târziu, bunul său prieten, Aleksandar Džikić, antrenor cu experiență inclusiv în NBA, l-a convins să plece împreună cu el la Lietuvos Rytas. Cei doi au colaborat perfect, Lietuvos reușind să obțină locul trei în EuroCup. La finalul sezonului 2011-2012, Džikić s-a înțeles cu Krka din Croația, în vreme ce Flajs a bătut palma cu Mega Leks.

„Îmi aduc aminte că de la primul antrenament, realizai cât talent au puștii aceia. Jokić nu putea să facă două flotări consecutive, dar avea un talent uriaș. Știa ce decizii să ia pe teren, era și atunci incredibil de inteligent. Se folosea de inteligență pentru a lua mingea din mâinile lui Bobi (nr. Boban Marjanović), care are 2.32 metri, spre exemplu. Preparatorul fizic s-a ocupat de el aproape o lună, ca să îi prindă pe restul din urmă. El e un om minunat, foarte amabil, prietenos. Vedeți și filmările cu el din ultimele zile, cum se distrează în Belgrad cu prietenii. Iubește baschetul, dă totul pe teren și urăște să piardă. Îl urmăresc și acum îndeaproape, am sesizat cât a crescut în NBA, în special ca masă musculară. Felul cum gândește fiecare acțiune nu poate fi învățat la antrenamente. Nikola pur și simplu simte ce trebuie să facă. Sincer, nu mă așteptam să domine NBA-ul. Eram convins că va bifa o carieră frumoasă, dar nu la acest nivel. Echipa de la Mega era specială datorită tinerilor talentați. Te uitai la ei cum joacă și îți venea să stai o zi întreagă în sală. Ei voiau să muncească nonstop și trebuia să te conformezi, să le dai mai multe exerciții.”

Cum legăturile umane sunt vitale în baschet, Flajs n-a stat pe gânduri odată ce Aleksandar Džikić l-a chemat cu el la Budućnost Podgorica, viitoarea noastră oponentă din EuroCup. În Muntenegru, Srđan a cucerit Campionatul, Cupa și trofeul Ligii Adriatice. Și tot prin intermediul prieteniilor, Flajs a aflat de ambițiile clubului U-Banca Transilvania și a dat curs fără ezitare ofertei de la Cluj-Napoca.

„În primul rând, m-a sunat managerul executiv sportiv și bunul meu prieten, Branko Ćuić. Apoi am vorbit cu Mihai Silvășan, ne-am și întâlnit în Belgrad, la un curs destinat antrenorilor. Din primele clipe am văzut că împărtășim aceeași viziune. Aș vrea să mai subliniez faptul că Aleks Rašić mi-a vorbit foarte frumos despre club. L-am avut ca jucător în Lituania, la Lietuvos Rytas. Înainte am povestit puțin și cu Nemanja Gordić, fostul meu jucător de la Budućnost. Toată lumea mi-a lăudat clubul, orașul și oamenii din Cluj-Napoca. Mă bucur să constat că nimeni nu a exagerat!”

Aflat în Serbia cu lotul campioanei României, Flajs de abia așteaptă să o înfrunte pe Budućnost Podgorica, în EuroCup. Recunoaște că întâlnirea îi va provoca emoții speciale, din moment ce a reușit performanțe notabile alături de alb-albaștri. În schimb, recunoaște că e o fire competitivă și că vrea neapărat victoria. Sârbul subliniază și importanța debutului cu dreptul, U-Banca Transilvania urmând să se dueleze în Cupa României cu CSM CSU Oradea.

„Rolul meu va fi strict acela de antrenor asistent, să-l sprijin pe Mihai cu tot ce are nevoie. Mă ocup deja de antrenamente individuale cu jucătorii. Mă aflu zi de zi cu ei și cred că putem realiza ceva măreț în Europa. Dacă intrăm în Play-Off, aș spune că de acolo orice e posibil. Cred că suntem capabili să bifăm rezultate frumoase. Așteptăm să vedem celelalte echipe, să ne facem o idee”.

Srđan Flajs s-a născut în Belgrad și locuiește acolo, iar fiul său de 15 ani e fascinat de Partizan. Antrenorul n-a ținut niciodată cu vreo rivală din capitala Serbiei, ci și-a ales ca favorită o grupare din Croația, Jugoplastika, prin prisma baschetului elegant, etalat de Toni Kukoč acum trei decenii.