Harvard reprezintă unul din locurile de unde se dă ora exactă pe glob în materie de educație. Întemeiată de Înalta Curte a coloniei britanice din golful Massachusetts pe 8 septembrie 1636, universitatea se află în top 10 mondial ca rezultate academice, fiind și cea mai veche din Statele Unite. Peste 75 de laureați ai Premiului Nobel sunt asociați, într-un fel sau altul, cu Harvard. Aproximativ 22.000 de tineri de pe întreg mapamondul învață medicină, inginerie, drept sau literatură la Harvard. Puțini aleg bursele sportive, deoarece universitatea nu se bucură de renume și performanțe în competițiile de colegiu. De obicei, studenții cu perspective de a deveni atleți profesioniști aleg alte școli. Harvard beneficiază totuși de secții la majoritatea sporturilor importante, iar echipa de baschet s-a trezit în lumina reflectoarelor odată cu ascensiunea lui Jeremy Lin.

Născut în California dintr-o familie de imigranți asiatici, Lin activează de aproape un deceniu în NBA, cucerind, acum câteva luni, trofeul Larry O’Brien. Drumul lui spre succes a fost însă presărat de numeroase greutăți și sacrificii. La începutul carierei, Jeremy nu se descurca cu banii și dormea pe o canapea în apartamentul fratelui său. Rând pe rând, fiecare grupare din NBA l-a refuzat la draft-ul din 2010. Lin nu a renunțat și a muncit nebunește. În 2011, New York Knicks i-a dat o șansă, luându-l în lot. Apoi, în primăvara anului următor, Lin avea să se scrie o poveste de succes în sportul nord-american. „Tocilarul” necunoscut de la Harvard izbutea 38 de puncte împotriva lui Kobe Bryant și învingea de unul singur orice adversar. Se crease fenomenul Linsanity. Probabil că vă întrebați acum ce legătură există între Jeremy Lin și clubul nostru. Ei bine, Brandyn Curry și Jeremy Lin au fost colegi la prestigioasa Harvard.

Brandyn, ai ajuns la Cluj-Napoca de aproape două săptămâni. Vă antrenați din greu în sala de forță și în parc. Cum te simți la U-Banca Transilvania?

Totul este grozav. Încep să îi cunosc pe colegi, pe antrenori, și mă simt bine aici. Mă obișnuiesc cu orașul, chiar îmi place și mă bucur că tragem tare la antrenamente. Ne pregătim de noul sezon și asta este cel mai important!

De ce ai ales oferta primită din partea trupei noastre?

Sunt mai mulți factori. În primul rând, mi-am dorit să joc sub comanda lui Duško Vujošević. Palmaresul lui vorbește de la sine, a format generații de baschetbaliști de succes. Oricine și-ar dori să joace pentru o echipă antrenată de el. Vreau să învăț, să devin mai bun și nu puteam rata o astfel de șansă. Țin minte și meciurile disputate cu Donar Groningen aici, la Cluj-Napoca. Atunci am văzut o grupare profesionistă și mi-am dat seama ce ambiții mărețe are clubul. La rândul meu, și eu am obiective pe măsură.

Ne-ai făcut viața grea în respectivele partide. Ce impresie ți-a lăsat sala noastră, BTarena?

Da, am fost în formă atunci (râde). Să fiu sincer, mi-a plăcut la nebunie sala. Rar am jucat într-o asemenea sală. Am remarcat facilitățile, vestiarele și tot ce oferă arena. Când a sosit oferta, nu am stat pe gânduri și am semnat. Mă bucur că mă aflu aici.

Ultima dată ai evoluat în prima ligă franceză. Se poate spune că ai făcut un pas înapoi în cariera ta, venind în România?

Poate că Liga Națională din România nu este atât de puternică precum Pro A. Eu am jucat la o echipă din subsolul clasamentului și nu am prea câștigat meciuri. Cred că am obținut numai 10 victorii în tot sezonul. Gândiți-vă că aveam meciuri doar o dată pe săptămână și tot nu reușeam să câștigăm. Acum de abia aștept să joc de două ori pe săptămână, o dată în campionat și o dată în FIBA Europe Cup. Până atunci, ne așteaptă un tur preliminar și nu avem voie să ne împotmolim. Revenind la întrebare, nu cred că am făcut un pas înapoi. Este o șansă bună pentru mine și vreau să ne îndeplinim obiectivele.

Putem să ne propunem și adjudecarea trofeului FIBA Europe Cup?

Absolut, numai să luăm totul pe rând. Am fost aproape să câștig FIBA Europe Cup când mă aflam în Olanda. Rămâne doar să ne omogenizăm ca echipă. Sincer, din acest punct de vedere nu mă aștept să întâmpinăm probleme. Se vede că suntem un grup de baschetbaliști cu o mentalitate potrivită și nu am dubii că putem realize performanțe. Urăsc să pierd, vă asigur. Muncesc mult, dau tot ce am mai bun și de aceea suntem plătiți. Trebuie să câștigăm, indiferent ce obstacole apar pe parcurs.

Ai absolvit Universitatea Harvard, una dintre cele mai renumite de pe planetă. Cum e să joci baschet la Harvard?

A fost o șansă unică. La început nu eram convins dacă să merg sau nu la Harvard. Voiam să mă axez pe baschet, dar un antrenor grozav de la Harvard, pe nume Tommy Amaker, m-a făcut să îmi schimb opțiunea. El a fost un jucător mare la Duke și mi-a arătat o altă perspectivă. Echipa nu câștigase prea multe meciuri, dar noi am făcut istorie pe terenul de baschet. Țin să spun că Harvard mi-a schimbat viața. Am avut acces la cele mai bune programe de studii, am o diplomă în sociologie și m-am bucurat de fiecare moment din facultate.

Trebuie să aducem în discuție un fost coleg de la Harvard, și anume Jeremy Lin. El a devenit extrem de apreciat în NBA după acel sezon incredibil la New York Knicks. Cum l-ai descrie pe Jeremy Lin?

Am jucat împreună timp de un an. Eu eram boboc, în timp ce el se afla în ultimul an de studii. Jeremy este un tip grozav. Te impresionează prin modestia lui. La antrenamente nu puteam să îl țin. Mă consideram un apărător bun, însă el nu îmi dădea nicio șansă. Mă omora la fiecare fază (râde). Adesea îmi pierdeam încrederea în mine, el vedea asta și mă încuraja permanent. Mi-a promis că voi deveni la rândul meu un baschetbalist bun, deoarece muncesc mult.

Jeremy a ajuns în NBA după numeroase probe de joc. Nu a fost draftat ca majoritatea baschetbaliștilor. Te-a surprins felul cum a progresat?

Nici vorbă! Nu pot să spun că mă așteptam să fie atât de letal, dar cunoșteam potențialul lui. Știam că va avea un impact în NBA. Înainte să debuteze ca profesionist, a fost de neoprit. În meciul cu UConn a reușit 30 de puncte. Împotriva lui Georgetown a dat 28. Nimeni nu îl putea apăra. Mă aflam în același timp cu el pe teren și mă uluia. Rămâneam șocat de mișcările lui. Îl vedeam în fiecare zi cum se antrenează. Acum, din păcate, a fost lovit de numeroase ghinioane. Sper ca o echipă să îi dea o șansă, pentru că merită cu siguranță!

Ai vreo amintire deosebită cu Lin?

Țin minte că a dat o petrecere colosală pentru toți bobocii. Ca boboc, la Harvard, nu prea ai voie să mergi la petreceri. Dacă ați văzut filmul Social Network, eu eram în postura lui Phoenix. Nu ne deschidea nimeni ușa la petreceri (râde). La noi în campus fetele erau primite, dar băieții nu. Jeremy stătea într-o cameră de cămin foarte mare și ne-a invitat pe toți la el. Organizează petreceri geniale și ne-am simțit cu toții foarte bine. Chiar mă gândeam că tipul ăsta are note mari, joacă extraordinar baschet și știe să se distreze. În ultimii ani nu am mai vorbit. Doar când juca la Charlotte Hornets ne-am întâlnit. Eu locuiesc în Charlotte și îmi răspundea oricând îl sunam.

Întorcându-ne la U-Banca Transilvania, cum îți propui să ajuți echipa?

Vreau să contribui prin experiența și abilitățile mele de lider. Știu cât de important este postul de conducător de joc, așa că sper să transmit echipei pofta mea de a face performanță.

A trecut puțin timp de pregătire. Ce te-a impresionat cel mai mult până acum?

Cred că este uimitor felul în care ne-am unit. S-a creat un grup puternic foarte repede. Suntem doi americani, doi croați, un leton și un lituanian, pe lângă jucătorii români. Antrenorul a avut ochi atunci când ne-a ales și se văd deja caracterele frumoase din lot. Am colegi de mare valoare și va fi din ce în ce mai bine. Așa cum am mai spus, îmi place orașul, oamenii sunt primitori și toată lumea vorbește engleză.

Te aștepți la o misiune ușoară în campionatul României?

Nicidecum! Va fi o provocare. În orice ligă este o provocare să câștigi campionatul. Sper să nu ne confruntăm cu probleme medicale. Sunt mulți factori de luat în calcul, dar nu am niciun dubiu în legătură cu rezultatele pe care le vom obține. De aceea tragem tare și în parc. Vă dați seama că este dificil, însă o să merite. Ne crește rezistența la efort și acest lucru se va vedea în mai, odată cu adevăratele bătălii din Play-Off. Cu siguranță am făcut un prim pas bun și vom continua tot așa.

Ce trebuie să știe fanii noștri despre tine?

Voi da tot ce am mai bun pe teren de fiecare dată. Muncesc să obțin ceea ce îmi doresc și sunt binecuvântat să joc baschet. Sunt binecuvântat să trăiesc din baschet, mă bucur de fiecare clipă petrecută pe teren. Iubesc baschetul și întotdeauna o să mă vedeți cu zâmbetul pe buze. Sunt aici să câștig campionatul, să fiți siguri de asta!