Mircea Cristescu, presedintele executiv al clubului nostru, a acordat un interviu site-ului numaibaschet.ro pe care il redam integral in cele ce urmeaza.

Numaibaschet.ro a avut plăcerea să stea de vorbă cu Mircea Cristescu, preşedintele executiv al vicecampioanei U Mobitelco Cluj-Napoca. Astfel, "ardeleanul" vorbeşte atât despre perioada în care îmbrăca tricoul Stelei, despre recordurile pe care încă le deţine cât şi despre echipa Clujului şi şansele acesteia de a-şi îndeplini obiectivul. 

numaibaschet.ro: Se poate compara baschetul pe care dumneavoastră l-aţi practicat cu baschetul pe care îl practică jucătorii din ziua de astăzi?

M. Cristescu: Cred că mi-ar lua vreo două zile dacă ar fi să fac o paralelă între aceste două perioade. Pe scurt, înainte, baschetul era mai romantic, dacă pot spune aşa. Astăzi a ajuns sa se bazeze foarte mult pe fizic şi tocmai din această cauză s-a şi mărit distanţa semicercului care marchează aruncările de trei puncte de la 6.25 la 6.75. În curând cred că se va mai ridica şi inelul pentru că baschetbaliştii, respectiv atleţii, au evoluat foarte mult la capitolul calităţi fizice faţă de ce era acum 20 de ani. Însă era un sport la fel de tensionat. Până în 1989 nu prea se investea în baschet, eram plătiţi altfel. De exemplu, când jucam la Steaua, am fost şi ofiţer şi subofiţer. Tot ce conta, însă, era plăcerea cu care se juca, nu prea se gândea nimeni la bani. Am jucat baschet toată viaţa mea şi am reprezentat România la toate nivelele de vârstă. Cât despre străini, îmi aduc aminte că primele achiziţii de altă origine au fost făcute de către Dinamo, o extremă şi un fundaş pe care nu îmi mai aduc aminte foarte bine cum îi chema. Dar noi, primul titlu l-am luat chiar împotriva lor. Eram nişte jucători tineri, fără frică şi, după părerea mea, aveam o echipă foarte valoroasă în perioada respectivă. Dacă ar fi să comparăm, astăzi mulţi se laudă cu o Cupă, cu un titlu pe plan naţional, internaţional. Noi poate nu am câştigat nimic dar pe vremea aceea jucam cu echipe care astăzi sunt în Euroligă. Nu aveam nici un jucător străin, nu aveam nici un antrenor străin dar în schimb echipe care au ajuns în Final Four-ul Euroligii atunci, abia treceau de noi la câteva coşuri diferenţă. Îmi aduc amintre cu plăcere de aceste momente. 

Baschetul are ceva aparte, poate sunt puţin subiectiv pentru că sunt în baschet de aproape 30 de ani, dar este un sport specatculos, dinamic, în care nu poţi să stai jos, normal, dacă este jucat de calitate. 

numaibaschet.ro: În calitate de fost jucător al Stelei, cum vedeţi echipa în momentul de faţă?

M. Cristescu: Este o echipă frumoasă, destul de consisentă, are toate posturile acoperite.

numaibaschet.ro: Încă deţineţi recordul pentru cele mai multe puncte înscrise într-un meci şi cel pentru cele mai multe reuşite coşuri de trei puncte într-o singură prtidă. Povestiţi-mi despre meciurile în care aţi reuşit să stabiliţi aceste recorduri.

M. Cristescu: Am declarat şi atunci şi declar şi acum: recordurile aparţin în primul rând echipei. Într-un fel baschetul e ca un tablou pictat de mai mulţi oameni iar în acel moment echipa a decis ca eu să îl semnez. Pe vremea respectivă meciurile se jucau dimineaţa şi îmi amintesc ca era ora 11.00 iar în minutul cinci sau şase al primului sfert aveam deja cinci aruncări de trei puncte din tot atâtea încercări. Jucam împotriva Iaşului şi la un time-out, baieţii au venit şi au spus: "astăzi jucăm pentru Mircea". Cu un meci înainte, în cel împotriva echipei Dinamo, o echipă mai valoroasă, am jucat pentru Horea Rotaru care nu a reuşit decât să egaleze recordul pe care îl deţinea Petrică Brănişteanu: 10 sau 11 coşuri de trei puncte. La pauza mare aveam nouă iar după pauză, să spunem că mi s-a deschis apetitul şi am reuşit să înscriu 15. Ţin minte că am avut, în total, 32 de aruncări dintre care am marcat 24. Domnul Pavelescu, antrenorul Iaşului atunci, era puţin mâhnit că vrem să batem recordul în meciul cu ei şi la un moment dat a pus doi jucători să mă apere. Dar noi eram o echipă în adevăratul sens al cuvântului, aveam conducători de joc inteligenţi, puternici, rapizi, aveam pivoţi care făceau blocajele foarte bine, aveam aruncători. Toţi erau o ameninţare. De la Marcel Ţenter, Mihai Pulbere care era şi căpitanul echipei, Bruno Roschnafsky, Horia Rotaru, la Bobo Pintea, Mihai Sinevici, Tibi Sebestyen, Gabi Olpetrean. Eram o gaşcă nebună care a îngenunchiat echipe mari din Europa.

numaiabschet.ro: Revedeţi cumva, la ora actuală, în vreo echipă, o "gaşcă nebună" ca cea despre care aţi vorbit?

M. Cristescu: Baschetul de azi suferă un pic de lipsă de respect şi pasiune. Spun asta pentru că sunt mulţi oameni care sunt îndepărtaţi din acest sport, antrenori buni, foşti jucători care ar putea să aducă numai lucruri bune. Spre exemplu mă bucură foarte mult ceea ce a făcut Otopeni chiar dacă, din cauza incidentului pe care l-am avut, relaţiile dintre noi nu sunt chiar atât de diplomatice dar îi felicit pentru decizia de a-l pune pe Eugen Ilie antrenor. El este un fost baschetbalist care a reuşit să îndrume echipe bine. Dacă fiecare club s-ar organiza cum trebuie şi cum e bine să o facă cred că lucrurile ar sta altfel şi am evolua mult mai mult. Mă bucur foarte mult că în această zonă, în special în partea Transilvaniei, cluburile încep să investească în copii, în şcoli, dezvoltă structuri, popularizează baschetul. La ora actuală, în echipa noastră există un cuplu de jucători care ne caracterizează: Paul Chetreanu şi Mihai Silvăşan care au fost promovaţi de la 16 ani în prima ligă. Ei arată că proiectul U Mobitelco este un proiect credibil şi orice copil se apucă de baschet astăzi, indiferent că începe din grădiniţe unde avem proiectele pilot ale Federaţiei, va fi ajutat să ducă povestea mai departe.

numaibaschet.ro: V-aţi gândit vreodată să antrenaţi?

M. Cristescu: Sincer, nu. Am antrenat pentru jumătate de lună echipa din Târgu Mureş, Herlitz Târgu Mureş când domnul Taşca m-a rugat dar nu am putut să continui. Mai mult pentru că sunt o persoană care nu prea acceptă compromisuri. 

numaibaschet.ro: În 2008, pe 5 iunie v-aţi anunţat demisia după ce echipa a suferit o înfrângere în meciul cu CSU Asesoft. Ce s-a întâmplat atunci şi ce v-a făcut să reveniţi?

M. Cristescu: S-a rupt ceva în mine pur şi simplu. Mi s-a spus că judec subiectiv dar cred că în acel sezon meritam mai mult. Nu eu ci băieţii, întreaga echipă care a dovedit multe pe teren. De obicei, când iau o decizie nu mă mai răzgândesc. Dar începând cu reacţiile celor din jur în momentul în care s-a aflat, cu cei 200 de oameni care au fost atunci la meci şi au tăiat calea autocarului de două ori, chiar s-au pus în genunchi şi continuând cu multe alte evenimente am decis să continui. Oameni simplii, potenţiali parteneri, actuali parteneri, sponsori m-au rugat să revin şi am considerat că baschetul este un sport mult prea frumos ca să nu continuăm ceea ce am început doar pentru că, la un moment dat, nu a fost aşa cum trebuia să fie.

numaibaschet.ro: Vorbiţi-mi puţin despre rotaţia străinilor în echipa clujeană. Aveţi şase jucători străini şi de cele mai multe ori Lawrence este cel care stă pe bancă.

M. Cristescu: Da. David nu mai este accidentat, şi-a revenit de vreo două luni de zile dar după meciul de la Miercurea Ciuc m-am dus la el şi i-am spus că, din păcate, nu mai putem aştepta. Evoluţiile lui de până atunci au fost destul de contradictorii, a avut meciuri foarte bune şi meciuri foarte slabe şi nu puteam să aşteptăm ca, înainte de playoff să aducem pe cineva. Am luat această decizie, i-am şi comunicat-o şi i-am spus că este din cauza faptului că nu şi-a revenit cum trebuie şi cum ne dorim cu toţii pentru că de aceea l-am ţinut în continuare la echipă. El este un jucător foarte bun, baschetul nu se poate uita, dar, trebuie să fie şi el convins de asta. În schimb am adus un alt baschetbalist. În funcţie de echipa cu care jucăm alegem şi jucătorul srăin care nu evoluează. La meciul cu Steaua chiar credeam că va juca David, pentru că ei au o talie mult mai înaltă, dar Marcel este cel care ia decizia. 

numaibaschet.ro: Lawrence a fost şi suspendat la un moment dat în urma unui rezultat pozitiv la testul antidoping.

M. Cristescu: Cred că şi-a învăţat lecţia. A fost prima dată în viaţa lui când a păţit o chestie de genul ăsta. Am vrut să îl dau afară la momentul respectiv dar după interviul pe care l-am avut cu el în faţa comisiei şi după discuţia în privat dintre noi doi am spus că odată, într-adevăr, se poate să greşeşti. De atunci el este urmarit permanent şi este ţinta comisiei (nota u-mobitelco.ro: face parte din grupul tinta al WADA si ANAD).

numaibaschet.ro: Vorbind despre testul antidoping, puteţi să vă întoarceţi puţin la episodul Cătălin Burlacu şi să îmi spuneţi ce s-a întâmplat atunci?

M. Cristescu: Manipulările din baschetul din ziua de astăzi sunt hrană pentru unii iar din păcate pentru baschet sunt venin. În episodul Burlacu nu am nici 0,001% amestec. Din câte ştiu el a fost depistat pozitiv cu cinci luni înainte şi singurul amestec pe care eu l-am avut a fost adresarea mea către Agenţia Naţională Antidoping pentru cererea unui test de control atât al nostru cât şi al lor. Atât. Cine spune că eu sau U Mobitelco avem vreo altă legătură cu această întâmplare minte şi chiar îl rog să o dovedească.

numaibaschet.ro: Kyndall Dykes este un jucător foarte tânăr dar totuşi face faţă cu brio Campionatului nostru. O altă achiziţie a clubului este şi Claudiu Fometescu, un jucător emblematic pentru baschetul românesc.

M. Cristescu: În urma unor ore de scouting şi unor analize de jucători, Dykes a venit la echipa noastră. Un merit foarte mare îl are şi domnul Ţenter pentru că el a luat această decizie iar eu am acceptat-o. A fost o şansă pe care noi i-am acordat-o lui cum de altfel am făcut-o şi cu Levar Seals. Se pare că tot avem şanse la jucători buni, în general. Avem şi neşanse câteodată dar nu întotdeauna le poţi şti pe toate. 

Claudiu face şi el parte din această echipă, se antrenează, joacă, îşi vede de treabă, este un om foarte serios. Că nu mai joacă atât de mult cum juca la Dinamo se datorează şi faptului că aici este o altă echipă, altfel structurată, cu alţi jucători dar eu sunt ferm convins că Fometescu îşi va aduce la un moment dat un aport decisiv în echipa asta.

numaibaschet.ro: Cum credeţi că s-ar desfăşura o reeditare a finalei de anul trecut?

M. Cristescu: Sincer, nu pot să vorbesc despre aşa ceva pentru că ar fi penibil să avem o discuţie pe tema aceasta ca la sfârşit Clujul sau Asesoftul să nu ajungă în finală. Momentan ne preocupă următorul meci, cel cu Sibiu care se pare că an de an este ca un magnet pentru baschetul românesc. Indiferent ce poziţie avem ne întâlnim în playoff. Nu am făcut nici un fel de calcule la sfârşitul sezonului regulat dar ştiam că sunt patru echipe care se luptă pentru trei locuri. Pentru mine a fost o surpriză plăcută faptul că Sibiul s-a calificat în playoff pentru că e o echipă cu tradiţie veche în baschetul românesc.

numaibaschet.ro: Există, în momentul de faţă, vreo echipă de care vă temeţi?

M. Cristescu: Sunt patru-cinci echipe care în funcţie de forma lor, pot fi câştigătoare. Un plus pentru primele două care au dovedit o constanţă în toate meciurile. Însă, atunci când eşti învăţat de mic că indiferent cu cine joci tu trebuie să dai ce ai mai bun, niciodată nu te vei gândi ca există vreo echipă care îţi pune mai multe sau mai puţine probleme. De exemplu când am venit de la Steaua la Cluj, primul meci pe care l-am avut a fost cel împotriva grecilor care erau campioni europeni. Televiziunea şi jurnaliştii au venit să ne întrebe dacă ştim ceva despre ei. Pe vremea respectivă nu aveam casete şi nu se făcea scouting. Ştiam că au în componenţă câţiva jucători din echipa naţională printre care şi Hristodulu, câţiva americani şi un sârb. Au venit aici, au făcut declaraţii că ne vor bate la cel puţin 20 de puncte dar noi i-am învins la şapte sau nouă puncte. Cred că dacă ne gândeam că ne vor pune probleme sau că va fi un meci extraordinar de greu altfel stăteau lucrurile. De multe ori vorbesc cu foşti baschetbalişti, de la Steaua, de la Dinamo, cu Brănişteanu, cu Ermurache şi mai râdem de ceea ce mai vedem din când în când.

numaibaschet.ro: Aveţi în vedere vreun nou transfer? Vă interesează un jucător anume sau poate chiar un antrenor?

M. Cristescu: Sunt foarte interesat de Marcel Ţenter şi de toată echipa lui U Mobitelco. Vom vedea din următorul sezon ce se va înâmpla. Vremurile, ca şi anotimpurile, se schimbă. De când sunt eu aici, de 10 ani de zile, noi am încercat să ridicăm ştacheta de la an la an. Poate câteodată ne-a ieşit, poate câteodată nu. De fapt sigur câteodată nu. Însă suntem învăţaţi să mergem mai departe.

numaibaschet.ro: Sunt foarte mulţi baschetbalişti străini în Campionatul nostru, credeţi că ar fi mai benefic pentru jucătorii noştri să se implementeze o nouă regulă care să impună introducerea a doi români în teren?

M. Cristescu: Este o discuţie pe care noi am avut-o acum câţiva ani în Biroul Federal când am stabilit obligativitatea unui român pe teren şi limitarea străinilor la cinci. Din punct de vedere al spectacolului poate ar trebui să nu limităm deloc numărul acestora din urmă dar în acelaşi timp trebuie să începem să creăm şi noi valori iar acest lucru îl facem dându-le minute de joc. Când eram la Steaua am stat pe bancă primii patru ani până să pot să înlocuiesc un Ermurache, un Cernat. La ora actuală nu mai există jucători de nivelul acesta, m-aş bucura să mai avem un Dan Niculescu, un Claudiu Munteanu apropo de Sibiu, pentru că ţin minte ce dueluri aveam în sala mică din acest oraş. Primul lucru care trebuie făcut este ca antrenorii de la copii şi juniori, de la iniţiere să îşi vadă mai profesionist de treabă. Antrenorilor noştri de la club le spun tot timpul că ei sunt cei care clădesc viitorul, dacă ei vor gândi bine şi vor avea antrenamente bune vom avea şi jucători buni. Altfel vom avea jucători mai puţin buni.

Politica de acum şapte ani, pe care au avut-o preşedintele dinainte şi Biroul Federal de mai de mult au creat o gaură imensă. Am avut copii care au jucat patru-cinci ani la minibaschet. La 14 ani evoluau la minibaschet. Treptat l-am adus la nivelul de vârstă al baschetului European. De asta o să vedeţi Campionatele U13-U18 mult mai bine organizate, dar, din păcate, peste noapte nu se poate face primăvară. E mult de muncă. Doresc să aducem oameni care să facă cursuri pentru antrenori de copii ca să putem vorbi despre jucătorii români pentru că până la urmă asta ne interesează. Degeaba le dăm minute de joc dacă unii dintre ei încă aruncă pe partea stângă cu mâna dreaptă. Baschetul este un sport mult prea frumos ca să îl stricăm. Avem români de valoare dar sunt puţini şi trebuie să avem mare grijă de ei.

numaibaschet.ro: Vorbiţi-mi despre baschetul la nivel de juniori în Cluj.

M. Cristescu: Acum vreo jumătate de an a apărut un articol într-un săptămânal din oraş cum că 2000 de copii joacă baschet în Cluj şi 1000 joacă fotbal asta în condiţiile în care aveam campioana la fotbal CFR Cluj iar Universitatea Cluj cea mai iubită echipă de fotbal din oraş. Pot să vă spun că, cultura baschetului la noi este de zeci de ani. Sunt 11 structuri, 11 cluburi care oferă baschet, avem Campionat Munincipal şi Judeţean dar, din păcate, în judeţ ne este mai greu să dezvoltăm şi încet, încet va trebui s-o facem mai bine. Sunt în jur de 20 de terenuri de baschet în plus în oraş, afară şi dacă vă uitaţi sunt pline mai mereu. Baschetul este un sport care intră în categoria "social", fiind un sport de amatori, considerat astfel în România. Ba mai mult, noi am învăţat aici, oamenii, în ultimii ani, că acest sport este cea mai bună soluţie pentru educaţia complementară. Acasă se ocupă părinţii şi şcoala de educaţie, dar în timpul liber noi încercăm să îi direcţionăm spre baschet, pentru că va întări caracterul copilului.

numaibaschet.ro: Obiectivele echipei şi sansele îndeplinirii acestora.

M. Cristescu: Echipa mai are încă de lucrat. Dacă eram o echipă perfectă eram în Euroligă. Dar pentru baschetul care se practică la ora actuală în România este o echipă ok, singurul lucru pe care l-am mai avea de făcut ar fi să continuăm jocul constant pe care l-am avut şi bineînţeles, dacă se poate, la fiecare parametru ridicat cu un nivel.

Obiectivul clubului nostru, în general, este acela de a juca un baschet de calitate pentru că nu ne permitem să jucăm unul mai slab fiind un oraş cu tradiţie mare în acest sport. Dacă facem asta nu prea avem cum să nu obţiem rezultate bune, după părerea mea. De-a lungul anilor am plecat de pe diferite locuri, am reuşit să luăm tot felul de medalii, mai puţin cea de aur în Campionatul Românesc. Odată şi odată va veni şi vremea asta.

numaibaschet.ro: În calitate de fost jucător şi de persoană care a făcut parte atât de mult timp din această lume a baschetului ce sfat le puteţi oferi jucătorilor dumneavoastră şi celor care vor să le calce pe urme?

M. Cristescu: Nu îmi permit să dau sfaturi dar pot spune că noi încercăm să facem ceva, încercăm să nu fim nepăsători la ceea ce se întâmplă, încercăm sa dăm copiilor o soluţie pozitivă pentru a reuşi în viaţă indiferent că vor ajunge sau nu baschetbalişti mai târziu şi încercam să dăm acestui oraş care respiră baschet ceea ce merită. În viaţă sunt victorii care te coboară şi înfrângeri care te înalţă. 

Alexandra Mara / 17 Aprilie 2011 14:37