Ghiţă Mureşan vrea să devină "personal coach" la o echipă din Liga Nord-Americană

Articol publicat de Gazeta Sporturilor, sub semnatura Mirela Neag.

Sînt 8 ani de cînd cel mai cunoscut baschetbalist român al tuturor timpurilor, Gheorghe Mureşan (2,34 metri), a renunţat la sportul de performanţă. A rămas singurul român care a jucat în Liga Nord-Americană de Baschet, unde a evoluat la Washington Bullets (1993-'99) şi la New Jersey Nets (1999-2000). După 16 de cînd s-a stabilit cu familia în Statele Unite ale Americii, a început să se simtă în Crofton (Maryland), oraşul în care locuieşte, ca acasă. În România vine doar cu treburi. Ultima dată s-a întîmplat în această lună, cînd a fost invitatul canalului TV Boom Sport One la All Star Week-end.

- Ghita, unde te simţi tu acasă, la Cluj sau în Maryland?
- Ce întrebare frumoasă… Cînd sînt în România, mă duc acasă şi mă simt acasă. În America am aceeaşi senzaţie, pentru că sînt acolo de 16 ani. Deja mă simt şi aici ca şi acasă, dar pentru că aici locuiesc mai mult, mi se face des dor de România.

- Cum îţi merg proiectele de la Cluj?
- Camp-urile de vară, de două-trei săptămîni, funcţionează.

- Cîte talente ai descoperit?
- Fac camp-urile de baschet pentru ca toţi copiii să aibă şansa să se distreze, nu caut neapărat talente.
Nu ţine de rasă

- Ştiu românii să sară la coş?
- Talentul este nativ pentru orice jucător. Dacă eşti talentat şi dacă ai un antrenor bun, atunci poţi să te dezvolţi şi să fii un bun baschetbalist. Nu este vorba de talentul unei naţii, al unei rase. Dacă te uiţi la jucătorii români, vezi şi ce antrenori avem noi. În acelaşi timp, trebuie să fii şi ambiţios, să ai o dorinţă de a ajunge departe.

- Cîţi copii îţi frecventează şcoala din SUA, Giant Basketball Academy?
- Giant Basketball Academy este acum plină. Am prea mulţi copii pentru spaţiile de antrenament şi de meciuri pe care le am, adică cele trei săli de şcoală cu care lucrez. Nu pot să spun cu precizie numărul de copii, dar cu aproximaţie sînt 250 în liga de iarnă, pe care o organizez acum, în care sînt 22 de echipe.

"Încă nu ştiu destul"

-De ce nu te-ai apucat de antrenorat la nivel de seniori?
- Never know. Aştept să vină timpul, să îmi apară o ocazie sau un loc unde să vreau să antrenez. Asta vreau să fiu în viaţă, antrenor, dar deocamdată obiectivul meu este să prind o echipă de NBA unde să fiu "personal coach", adică să lucrez doar cu unul sau anumiţi jucători. Simt că ştiu baschet, dar simt că încă nu ştiu destul, simt că mai am încă de învăţat pînă să fiu antrenorul unei echipe de seniori.

- Ce-i lipseşte baschetului din România?
- Răspunsul este ce nu-i lipseşte? Îi lipseşte tot.

- Ce echipă îţi place din NBA?
- Nu am o echipă preferată. Formaţia mea de suflet este Washington Wizards, însă dintotdeauna mi-a plăcut foarte mult stilul de joc al celor de la Utah Jazz. Îmi mai place mult şi antrenorul lor, Jerry Sloan, care este de 20 de ani la echipă.

- Ai mai cochetat cu lumea filmului?
- Nu prea. Nu am avut de mult un scenariu care să mă convingă să-l accept, adică nu era serios.

“Simt că ştiu baschet, dar simt că încă nu ştiu destul, simt că mai am încă de învăţat pînă să fiu antrenorul unei echipe de seniori”

Secretul aurului olimpic
Ghiţă Mureşan consideră că baschetul a fost sportul cu cea mai puternică dezvoltare din lume în ultimii ani, fapt determinat şi de politica NBA care a dorit să descopere noi talente. "Acum cîţiva ani, NBA a semnat un contract cu antrenorul naţionalei SUA, Mike Kryzsewski. Acesta are un lot lărgit de 25 de jucători selecţionaţi care se întîlnesc de mai multe ori pe an, nu numai înainte de competiţie. Practic, această strategie a fost pusă în practică înainte de Mondialele din 2006. Atunci ştiau că nu o să poată să cîştige titlul, dar s-au pregătit pentru Beijing 2008 şi pentru mai departe", a explicat Ghiţă. Echipa SUA a cucerit aurul olimpic anul trecut.