Luna mai, anul 2015, WiZink Center din Madrid. Întreaga suflare baschetbalistică de pe continent sosea în capitala Spaniei, pentru a viziona Final Four-ul Euroligii. În preambulul marelui turneu, juniorii de la Real Madrid încercau să o învingă pe Steaua Roșie Belgrad în ultimul act al Adidas Next Generation Tournament. Se discuta intens despre o revanșă întrucât, în sezonul anterior, sârbii cucereau trofeul rezervat celei mai puternice academii de baschet. La acea vreme, publicul începea să audă prima oară numele unui sportiv: Luka Dončić. Prin felul cum mânuia mingea și lejeritatea cu care își învingea adversarii, slovenul atrăgea toate privirile. Ei bine, multe dintre fazele spectaculoase de atunci ale lui Luka Magic porneau de la recuperările sau capacele lui Emanuel Cățe.

"Echipa era clădită să câștige trofee. A fost o muncă titanică, zi de zi în sală, plus școală. Am depășit obstacole, nu ne-am mai gândit niciunul la zilele petrecute departe de casă și am luptat până la ultima picătură de energie. Acea finală a fost ultimul meu meci la Real Madrid și capătul unei perioade extraordinare”, spune Emi, la fix opt ani de la finala adjudecată de spanioli în fața Stelei Roșii Belgrad, 73-70. Pivotul nostru a pus umărul din plin la triumful madrilenilor, prin cele 11 puncte, 8 recuperări și 8 capace.

Drumul spre adjudecarea unui astfel de trofeu n-a fost însă ușor. Cu alte cuvinte, performanța s-a realizat printr-un cumul de factori. În primul rând, vorbim despre curajul de a pleca din România la o vârstă fragedă. Apoi, la capacitatea de a te adapta într-o țară nouă și a rezista la un program strict, cu antrenamente și școală. În plus, am putea adăuga presiunea ce vine odată ce îmbraci maioul „blanco”, pe care scrie Real Madrid. 

Când am ajuns eu la Real Madrid, în echipă se aflau jucători din șase țări diferite. Pentru ei nu contează locul de unde vii, așa că nu m-a privit nimeni diferit. Cel mai important este felul cum muncești. Ei urmăresc nivelul tău de disponibilitate și capacitatea de a performa în sistemul lor. Cu alte cuvinte, e un sistem în care îți atingi obiectivele numai prin muncă. Nu există altceva. La început, nu realizezi asta, dar ei te ajută să te integrezi. Sunt binevoitori, prietenoși și dornici să te sprijine. Ca jucător, tu trebuie doar să demonstrezi că meriți să fii acolo. Am învățat foarte multe în Spania, bazele și mentalitatea mea le-am dobândit acolo. Antrenorii lor îți arată cum să fii în slujba colegilor și consider că la juniori cel mai important e să înveți ce înseamnă o echipă. Am avut norocul să lucrez cu un antrenor foarte bun, în persoana lui Paco Redondo.

Paco Redondo a contribuit decisiv la dezvoltarea lui Emi și a colegilor săi de echipă. Drept urmare, Pablo Laso i-a văzut potențialul și l-a cooptat în staff-ul său, la seniorii lui Real Madrid. În prezent, Redondo activează tot ca secund la multipla câștigătoare a Euroligii. Referitor la baschetbaliști, nu toți și-au găsit angajamente ca sportivi profesioniști. De fapt, puțini activează la un nivel înalt. Spre exemplu, Jonathan Barreiro evoluează la Unicaja Malaga, pe când Santiago Yusta se regăsește în lotul celor de la Zaragoza. În fine, nu are rost să mai menționăm parcursul lui Luka Dončić. Ceilalți tineri au renunțat la baschet și au ales, în schimb, să se focuseze pe studii. Drept dovadă, în prezent se bucură de cariere în business, management, marketing și chiar medicină. 

 E vital să ai studiile terminate. Baschetul te învață o grămadă de lecții, numai că viața e mult mai importantă. Noi știam că există riscul să nu jucăm vreodată la seniori. Până și la Real Madrid se întâmplă ca dintr-o generație, niciun junior să nu realizeze pasul spre seniori. Diferența de nivel e foarte mare. Seniorii sunt puternici, joacă la alt ritm, se antrenează diferit. În Spania, nimeni nu vede o tragedie prin faptul că dintr-o generație de juniori, nu va ieși măcar un baschetbalist de top. Din contră, acolo se înțelege că experiențele acumulate prin sport și obstacolele întâlnite te ajută. Când o ușă se închide, alta se deschide.

În cazul lui Emi, ușa s-a deschis printr-o ofertă din Liga ACB, de la CDB Sevilla, actualmente Real Betis. Pivotul român a petrecut două stagiuni în Andalusia, fără să prindă minute consistente. A știut din start că prin meciuri în picioare va progresa, așa că a plecat la Prat, la o formație din Catalunia, fără rezultate. În ciuda bugetului, Prat s-a clasat printre fruntașele din eșalonul secund, iar Cățe s-a remarcat partidă de partidă. Imediat, Murcia a pus ochii pe el și l-a transferat, oferindu-i șansa să se dueleze cu adversari din Europa în Basketball Champions League.

E esențial să rămâi cu picioarele pe pământ. Dacă te lași copleșit de ceea ce e în jurul tău, atunci te pierzi. Am fost întotdeauna deschis să primesc sfaturi. Discutam și cu colegii mai experimentați. Îmi doresc să rămân așa, dornic să învăț și să continui pe drumul meu. Sunt multe lucruri ce te abat din drumul tău, așa că trebuie să faci diferența în fiecare zi, să alegi ce e mai bine. 

În vara lui 2022, Emi a luat o decizie majoră, acceptând propunerea sosită din țară, de la campioana U-Banca Transilvania. N-a considerat în nicio clipă că venirea în România îl va trage în jos. Din contră, și-a dorit să se lupte pentru trofee și să bifeze apariții în 7 Days EuroCup, considerată a doua competiție ca valoare de pe „Bătrânul Continent”.

Am fost foarte entuziasmat să joc primul meu sezon în EuroCup. La finalul lui iunie m-am decis că vreau să vin și a fost cea mai bună alegere posibilă. Am avut oportunitatea să arăt ce pot și să pun în practică ce am învățat atâta timp. Rămâne un obiectiv final, de care trebuie să ne bucurăm cu toții. Nu m-am gândit că fac un pas înapoi venind în România, deoarece știam unde semnez și că trebuie să prind minute. Am fost plăcut surprins de pregătirea efectuată și de condițiile oferite aici. EuroCup e o competiție de prestigiu care atrage jucători de nivel înalt și aș putea spune că nu e un pas înapoi deloc. Toți jucătorii din lotul nostru sunt de calitate, unii au acumulat o experiență bogată. Acomodarea s-a făcut foarte repede, staff-ul tehnic ne-a ajutat să ne integrăm în programul echipei.

La sezonul de debut în EuroCup, U-Banca Transilvania a izbutit cinci victorii, depășind grupări de top, cum ar fi Joventut Badalona, Frutti Extra Bursaspor, Germani Brescia sau Cedevita Olimpija Ljubljana. Stagiunea europeană a reprezentat un maraton de anduranță, alb-negrii cedând la limită mai multe dispute. 

Experiența acumulată și meciurile în care am participat ne-au ajutat foarte mult să creștem. Am văzut ce e nevoie pentru încă un pas în față și per total e o experiență pozitivă. Sunt multe de învățat, am și obținut câteva succese mari. Trebuie doar puțină constanță, deoarece am suferit la acest capitol. Recunosc că m-au surprins fanii, care au venit în număr mare în deplasări. Îmi dădeam seama inclusiv de la încălzire că suporterii adversarilor erau șocați de publicul nostru numeros. S-a întâmplat asta la Veneția, țin minte perfect cum cântau în permanență, dar și la Badalona. Ei meritau o victorie frumoasă în deplasare. Ne-am luptat, însă n-am reușit, din păcate. Noi ne-am dorit să ne calificăm mai departe, am făcut tot ce s-a putut să mergem în Play-Off.

Clujenii au demarat în forță ediția 2022-2023, adjudecându-și SuperCupa României în dauna celor de la CSO Voluntari. Primăvara a adus turneul final al Cupei României, iar trupa lui Mihai Silvășan a depășit-o în ultimul act pe CSM CSU Oradea. Acum, cele două rivale își dau întâlnire în finala Ligii Naționale. 

Lunile au trecut foarte repede, sunt bucuros că am ajuns până în momentul de față și suntem foarte încrezători. A rămas ce e mai important, adică finala campionatului. Văd drumul meu cu alți ochi, am acumulat experiență. Nu mai sunt surprins de ce se poate întâmpla. Bineînțeles că pot să apară situații și situații, însă gestionez mai bine totul. Vreau să continui să muncesc și să joc baschet, asta iubesc cel mai mult. Dacă voi continua așa, voi atinge alte performanțe.

În urmă cu fix opt ani, Emi ridica deasupra capului trofeul Euroligii la juniori. Nici nu împlinise vârsta majoratului. Între timp, experiențele din Liga ACB l-au maturizat, astfel încât mărturisește cu încredere că e gata să cucerească primul titlu la seniori, în România.