imagine articol

Un mesaj altfel

Mesajul unui fan. Simplu.

"De ce merg la meci? Ca sa vad un spectacol? Ca sa sustin echipa (motivat sau nemotivat)? Ca sa fiu multumit sau nemultumit in functie de rezultat? Ca sa pot sa-mi strig frustrarile si sa ma descarc? Ca sa nu stau acasa si sa simt ca am facut ceva-altceva? Ca sa? Ca sa? Eu cred ca exista doua feluri de a relationa cu mersul la sala, sau la stadion sau la spectacol (teatru, filarmonica, film etc). Unul este conditionat (ma duc daca-mi place) si al doilea e neconditionat (orice s-ar intampla ma duc ca sa-mi placa si fac tot ce pot ca sa-mi placa si mai mult). Daca aleg primul fel - cel conditionat - atunci am si posibilitatea de alegere. Nu-mi place, nu ma mai duc sau nu mai stau. Aici nu funcioneaza logica mi-a luat bilet trebuie sa stau pana la sfarsit ca sa ma autoflagelez. De cate ori nu v-ati ridicat de la un film (acasa sau la cinema) pentru ca pur si simplu nu va placea si nu mai merita efortul? Adica placere si interes zero, rezulta alegere, fac altceva. Daca aleg cel de-al doilea fel - cel neconditionat - atunci e altceva. Atunci ma duc sa-mi placa si fac totul sa-mi placa si mai mult data viitoare.
Daca ma apuc sa-mi strig frustrarile (chiar legate de joc sau de atitudine sau de altceva) inseamna ca e ca si cum as avea un copil si el vine acasa cu nota 6 si il cert/injur, pentru ca a luat doar 6. Si data viitoare cand (si din cauza injuraturilor mele) vine cu nota 4 ma duc la mama lui si ii spun ca nu e bun copilul si ca trebuie schimbat cu altul. Si daca nu-l schimba atunci divortez. Nu vreau sa intru aici intr-o discutie cu tenta misogina, dar de dragul argumentului hai sa privim lucrurile in felul urmator: tatal suntem noi suporterii, mama e conducerea executiva si tehnica, iar copilul este echipa. Tatal e mai tot timplul ocupat si se intalneste cu mama si copilul in momentele "cheie". Mama se ocupa mai tot timplul de copil si are tot interesul ca lucrurile sa mearga bine. Copilul are un potential excelent (doar are material genetic excelent - doi parinti sanatosi si la minte grosi). Si totusi copilul trece de la clasa a 8-a intr-a 9-a. In a 8-a a terminat cu premiul doi. La lupta cu pilosul de pe primul loc. Si incepe a 9-a. Inceput nou. Sperante noi. Mai ales ca pilosul nu mai are chiar aceleasi pile. Si vine prima lucrare de control si 6. Nota 6. Tatal vede. E dezamagit total. Pai de ce v-am dus eu pe voi in vacanta in Grecia? Pentru 6? Pai pentru 6 puteam sa stam acasa. Pai eu eforturile pentru ce le fac? Si vine al doilea extemporal si copilul tot 6 ia. Si mai dezamagit. Deci urletele mele nu au fost bune la nimic? Nu mai are sens sa mai discutam. Schimbam copilul sau divortez si va las pe drumuri sa va descurcati fara bani si fara casa. Acum sa vad ce o sa faceti! Eu cred ca daca toti vedem ca e o problema de incredere cu copilul atunci nu ii mai adaugam urlete la problema. Cati dintre noi nu au auzit "Branza buna in burduf de caine", "Tu trebuie tot timpul sa fii impins de la spate", "Cu tine nu se poate numai cu biciul", "Cineva trebuie sa fie si ultimul", si asa mai departe. V-au ajutat? Daca vedem ca e o problema de incredere ce facem? Adaugam neincredere sau incercam sa fim un izvor de incredere? Nu cred ca e normal sa fim moralisti si sa ne punem la adapostul lui "Eu nu-l critic! Nu! Eu numai spun ce vad ca sa nu fie si mai rau! Ca eu va spun: Poate sa fie foarte rau!".
Sper ca nu am fost prea dezlanat si am reusit sa-mi fac inteleasa ideea. In final, nu am nicio sugestie, nicio solutie. O sa inchei cu o experienta. In momentul in care veneam de la Sibiu, sambata, impreuna cu inca doi prieteni am zis: "Ce pacat ca am pierdut. Ce straniu ma simt acum ca stiu ca eu personal nu am avut nici un aport la meci (nici n-am jucat, nici macar nu am stat in mica noastra galerie) si nici nu am pierdut nimic (eu personal), dar totusi ma simt ca si cum PERSONAL nu mai am ceva. Miercuri ma duc la meci si sigur castigam. SIGUR. O sa fie bine miercuri. Si dupa miercuri, duminica si dupa duminica alta duminica si tot asa. Echipa e buna si mie-mi place".
Copilul e bun si e al meu si o sa fie si mai bun. Sper sa pot sa-l ajut si eu sa fie, nu sa ma enervez si sa-i dau una-n cap cu vorbele sau pumnii mei sau sa o las pe maica-sa pe drumuri. Sa vada ei ce se intampla cand nu asculta ce le zic eu!"

Parteneri

BT
CompexitPrimaria Cluj NapocaAegon
Regina MariaBoschPeakVisit ClujIzvoarele CalimaniReco SportConsiglierifoundeverLeierBrother at your sidePMA InvestCardiofit