imagine articol

Gyuri, antrenorul cu un obiectiv simplu: Vrea să îi facă pe copii să iubească baschetul

Prin 1988, înaintea unui antrenament, Voicu Moldovan își cheamă elevii să le arate ceva inedit. Copiii se adună curioși și îl urmăresc pe profesor cum introduce o casetă într-un video. În „Epoca de aur” un asemenea dispozitiv nu se găsea în orice casă. Moldovan făcuse rost de un meci al lui Michael Jordan, pe care voia să îl prezinte și elevilor săi. „Ăsta o să fie cel mai bun baschetbalist din lume”, le-a spus antrenorul puștilor, despre cel care avea să schimbe NBA-ul. Micii sportivi de abia împliniseră 12 ani, iar unii își cunoșteau prin intermediul lui Moldovan viitorul idol. Cel poreclit „Bathoru” a inițiat sute de tineri în magia baschetului. Odată cu trecerea timpului, bagheta lui i-a transformat pe mulți în jucători de succes la formațiile din țară. Pe cel mai înalt dintre băiețandri, magia l-a purtat până peste ocean, la dueluri de foc cu Chicago Bulls.

„Voicu Moldovan îmi este ca un al doilea tată. Ținea extraordinar de mult la noi. Pentru metodele de atunci, era foarte pregătit. A avut noroc de oameni înalți și se ocupa mult de ei. Pe noi ne punea să facem aruncări până ne pica mâna. Nu înțelegeam atunci de ce aruncăm atât de mult la coș. După aceea, mi-am dat seama cât de bine mi-a prins”, povestește Gyuri Grunwald, fost baschetbalist în Divizia A și actualmente antrenor la grupele de juniori ale clubului nostru.

Ca orice copil din Mănăștur, Gyuri juca fotbal cu vecinii de la bloc. Tatăl său l-a dus la baschet, într-o sală mică, la liceul Emil Racoviță. Competiția l-a atras din start, așa că s-a pus pe treabă. Încet au venit și rezultatele, juniorii pregătiți de Moldovan cucerind titluri pe bandă rulantă. Astfel, s-a creat un nucleu puternic, care a alcătuit formația de seniori a Carbochimului.

„În 1995 am promovat în Divizia A, majoritatea dintre noi fiind juniori. Aia a fost o chestie pe care nu o va mai face nimeni. O echipă de juniori să ajungă direct în Divizia A. La început, trecerea de la juniori la seniori a reprezentat un șoc pentru fiecare. Am avut șansa să joc mult, înscriam 16 puncte în fiecare meci. Nu ieșeam de pe teren doar dacă nu mai puteam. Jucam cu încăpățânare”, își amintește, râzând, Grunwald.

În 1998, jucătorii de la Carbochim s-au unit cu cei de la Universitatea, astfel că noua grupare s-a numit “U”-Carbochim. Trei ani mai târziu, pe maioul baschetbaliștilor scria “U”-Poli-Carbochim. Acum câteva luni, Sergiu Popa, la rândul lui antrenor la academia U-BT, s-a contrazis amical cu Gyuri în privința acestor date. Imediat, cu zâmbetul pe buze, Grunwald i-a arătat colegului său articole din ziarele acelor vremuri. Tatăl lui Gyuri a păstrat fiecare fotografie și a decupat cu foarfeca orice știre care vorbea despre activitatea baschetbalistică a fiului său.

„Am arhivat tot din 1989 și până în 2007, când m-am lăsat de baschet. Din păcate, am un singur meci înregistrat. Este o partidă de la juniori, filmată la un turneu în Franța. Atunci am bătut o echipă din America, într-o manieră spectaculoasă. Țin minte că am mers cu autocarul o grămadă de zile și pot să spun că a fost experiența vieții mele. Mi-a plăcut la nebunie. Am vizitat Parisul, am văzut Turnul Eiffel. Flavius Lăpuște mi-a zis că are în garaj o grămadă de casete cu meciuri. Nu am găsit încă o variantă să le vizionez, dar păstrez totul în mintea mea. Așa este cel mai frumos!”

De altfel, Gyuri și Flavius Lăpuște au împărțit și băncile facultății de sport. Grunwald își aduce cu plăcere de perioada studenției, deși se descurca greu cu școala și cu antrenamentele la baschet. La orele de gimnastică participa cu emoții, deoarece se temea să nu se accidenteze.

„Am trăit intens cei patru ani de studenție la sport, pentru că fiecare profesor cerea mult. La ski, pe mine și pe Flavius ne-a picat. Profesorul a considerat că am skiat noi nu știu cum... aiurea. Am dat examen la Băișoara și ne-a zis să mai stăm până a doua zi, să ne corectăm nota. Noi am stat, însă toată zăpada s-a topit în noaptea aceea. Abia peste trei ani am reușit să trecem examenul. Am și pierdut bursa atunci, aveam media peste 9.”

Thumbnail

Ca student, Gyuri a ieșit pe primul loc la campionatele universitare, alături de Marcel Țenter sau Bobo Pintea. În 1996 a ajuns și la naționala de tineret, unde evoluau Virgil Stănescu sau Virgil Căruțașu. Pe banca tinerei reprezentative tricolore stătea Dragan Petricevic, un tehnician care i-a dat încredere lui Grunwald. Din păcate, l-a lovit ghinionul și s-a confruntat cu furunculoză, motiv pentru care a pierdut lotul.

„Pe vremea aceea nu se țineau statisticile. Jucătorii făceau înregistrările. Uneori apăreau tot felul de discuții, că am plusat sau am luat din unele merite. La Cluj eram rezervă și primeam această sarcină. După vreo 30 de minute de scris statistici, mă bagă Horia Rotaru în teren, la un derby cu Sibiul. Am dat 11 puncte și am câștigat. La următoarea partidă am devenit titular. Deci din rezerva rezervelor am intrat în primii cinci. Când eu jucam, alții scriau statisticile. Îmi dau seama că acum pare haios, dar atunci muream de nervi.”

Gyuri și-a dorit să joace mai mult și a plecat în 2003 la Sibiu, după ce a primit un telefon din partea lui Mircea Vulc. „Demult te voiam la noi”, îi mărturisea antrenorul baschetbalistului clujean. În primii doi ani, Grunwald a locuit la hotel la Sibiu. O vreme a stat în aceeași cameră cu regretatul Elemer Tordai, legenda vulturilor de pe Cibin. Cei doi s-au bucurat de o relație specială, glumeau toată ziua și se susțineau reciproc în clipele dificile. Împreună jucau adesea mai bine decât americanii care fascinau tribunele din Sala Transilvania.

„M-am împrietenit repede cu oamenii de la Sibiu. Publicul m-a primit tare bine. După ce a venit Darnell Clavon a început să fie și sala și mai plină. El a făcut să explodeze totul acolo. Era tare simpatic. Mergea în șlapi pe stradă și cu șosete, indiferent de vreme. La un moment dat i-am bătut pe Asesoft, cu echipa lor bună, cu Toni Alexe. Am dat eu două de trei puncte pe final și i-am învins. Împotriva Clujului nu prea intram, chiar dacă aveam ambiție dublă. Întotdeauna mă încerca o senzație ciudată la meciurile de la Cluj. Nu uit nici de coșul lui Silvă din semifinale, din 2006. Am fost supărat că a dat acel coș de la mijlocul terenului în ultima secundă, însă mi-a trecut repede. Mă gândeam deja că o să mă las curând de baschet, ceea ce s-a și întâmplat în 2007.”

În 2008, Grunwald a colaborat cu un prieten și a pus bazele unui club de baschet la Sibiu. Selecția s-a realizat ușor, întrucât pe Gyuri îl cunoșteau copiii de la școlile sibiene. Toți doreau să înceapă baschetul sub îndrumarea unui fost jucător al galben-albaștrilor. În cele din urmă, a hotărât să revină acasă.

„La început nu știam cum să mă comport cu copiii. Nu știam cum să vorbesc cu ei, ce să le zic. Prin 2008 mai dădeam slam-dunk și așa încercam să îi cuceresc. Și acum mă întreabă dacă pot da slam și am răspunsul pregătit: «Mă, v-am zis că nu! În rest, orice vă pot arăta». Nu știam cum va fi viața mea înapoi în Cluj și l-am sunat pe Mircea Cristescu. I-am mărturisit că nu mă văd făcând altceva, decât să lucrez în baschet. El a acceptat și am devenit antrenor la juniori. Este o provocare mare, juniorii te simt că ai jucat baschet. Vin și zic: «Gyuri, arată-mi cum să mă descurc în situația aia». Îmi place să le explic, să văd că înțeleg și să îmi dau seama că le transmit într-adevăr ceva. Niciodată nu am vrut să fiu profesor de sport, asta este clar.”

Grunwald îi antrenează pe juniorii de la U-BT din anul 2012. A cucerit titlul național ca secund la U15 și U16, în timp ce la U17 a ieșit vicecampion național. Acele medalii ocupă un loc de cinste în dormitorul lui, lângă cele câștigate ca baschetbalist. De asemenea, câteva dintre tricourile în care a izbutit performanțe sunt expuse pe pereți. Restul le-au fost dăruite fanilor.

„Cariera de sportiv m-a învățat multe. Am învățat cum să fiu un om bun, echilibrat și am învățat ce înseamnă respectul. Am învățat cum să mă comport în colectiv. Acum iau de la 0 copiii și îi duc până la minibaschet. Puștii vin de plăcere și asta este extraordinar de important. Eu sunt mai calm, mă joc mult cu ei. Le organizez concursuri cu jaloane. Am luat scărițe, cercuri. Vreau să le câștig atenția și interesul. Uneori mă și prostesc cu ei, intru în mintea lor. La finalul antrenamentelor, îi întreb: «Copii, dacă dau coș de la mijlocul terenului, faceți genoflexiuni?». Ei răspund în cor, eu arunc, înscriu și toți se apucă de genoflexiuni. Din păcate, mulți vin obosiți de la școli. Au tare multe ore și teme. Unele antrenamente nu le pot duce la final. Ar trebui găsită o variantă, copiii sunt adesea epuizați.”

În echipele lui Gyuri s-au trasat reguli stricte. Numai cine vine la antrenamente joacă în meciuri. El și-a stabilit un obiectiv clar, și anume să îi determine pe puști să iubească baschetul. Și să nu lase deoparte niciodată mișcarea. Consideră, în paralel, că misiunea lui este ca juniorii să aibă „bagajele făcute”, indiferent că se vor ține de baschet sau nu.

„Trebuie să ai tare multă răbdare cu copiii și să îi înveți bazele. Discut permanent cu ceilalți antrenori de la academie, ne trimitem copii, ne sfătuim. Victoriile și înfrângerile mă interesează la fel de mult. Nu suntem în finala campionatului mondial, deși mulți plâng în hohote după înfrângeri. Trebuie să existe o balanță între succese și eșecuri. Eu asta îi învăț, să nu fie triști după înfrângeri. Din înfrângeri înveți, nu din victorii.”

Thumbnail

În grija lui Grunwald se află o grupă de babybaschet și una de minibaschet. Primește și copii care își doresc doar să vină la mișcare, într-o echipă separată. În urmă cu 23 de ani, tânărul sportiv Gyuri, înnebunit după Jordan, acorda un interviu în care mărturisea că vrea neapărat să devină antrenor. Acum și-a îndeplinit visul și îl admiră la fel pe Air Mike. De aceea, zilele petrecute în casă îi trec mai ușor cu o carte despre viața celui mai cunoscut baschetbalist al planetei.

*Foto: Manases Sandor

Parteneri

BT
CompexitPrimaria Cluj NapocaAegon
Regina MariaBoschPeakVisit ClujIzvoarele CalimaniReco SportConsiglierifoundeverLeierBrother at your sidePMA InvestCardiofit